JURNAL DIN COJI DE AMINTIRE

25 Martie 2010 § Lasă un comentariu

Treceam prin moarte…

Treceam şi mă uitam la mine cum uşor, clipă de clipă, aer de aer

mă-mpuţinam…

La colţul acesta de stradă mi-am lăsat pantofii – aceia negri, lucioşi pe care-i ştergeam cu grija, meticuloasa grijă a dimineţilor în care-ncepeam să mă scald mai întâi cu plictis de trezie, apoi cu sfiala unor gânduri noi şi-n cele din urmă cu zâmbetul celei sub sânul căreia m-am ascuns mimând cuminţile-mi iubiri.

Pe banca asta scorojită de palmele soarelui tomnatic mi-am aşternut ciorapii albi, scrobiţi, ceţoşi din care nu ieşeam decât în acele seri în care încercam să redevin eu însumi, să mă lipesc de oglinda băii mele şi să mă învăţ pe dinafară cu spaima că noaptea, în caverna visului, mă voi uita.

Într-un scuar pustiu, plin cu frunze murdare de cine ştie ce amintire mi-am părăsit coastele, subţirile mele unduiri în vreo zi mai plină decât altele, în care mă ştiam vâslind elegant printre bulele timpului, exhibat ca cetăţean al pulsului şi-al cuvântului.

Pe aleea pustie din spatele blocului mi-am răsfirat părul uşor încărunţit şi-am gemut de durerea celui care eram la prima iubire, la primul sărut, la prima spaimă de ce n-aş putea fi.

În faţa ta mă las pe mine, chipul ăsta compus din tot felul de expresii, grimase, uimiri, chipul pe care ciob cu ciob îl recompun meticulos în timp ce ies din cada întunecată a lumii de dincolo… dark side of the moon… dark side of the glass…

Pe naşterea mea am pus un pariu târziu pe care azi îl părăsesc pe buzele tale şi mă uit la sfârâitul ăsta al lui, sfârâitul obscen din care nu pot să m-adun.

Mi-e frică sau e de vină ploaia?

citisem undeva

omul care se teme sau s-a plictisit de ploaie este de fapt neant…

Dacă voi apuca să te dau la citit pe tine cel ce scrii acum uşor îngreţoşat de faptul că încerci să-ţi smulgi din creier gânduri, gânduri, gânduri… am să amintesc, poate, că treceam prin moarte ca şi cum aş păşi încrezător pe o trecere de pietoni… Viaţa era undeva, într-o fâlfâire dementă a strigătului mamei care în sfârşit prididea să mă nască… UNDEVA…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading JURNAL DIN COJI DE AMINTIRE at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: