MAINE… AZI… IERI…

25 Martie 2010 § Lasă un comentariu

Mâine… marea-mi aluneca printre degete

și-mi tăiam dinții în verdele ei…

îmi tipăream mâinile în valurile trupului dimineții

care aburea așa tăcută în maluri,

în nisip,

în tăcere de scoici uitate prin sufletul meu bătrân…

Azi… copacul din fata mea se-va-nclina și se va preface într-un prunc

cu vene revărsate peste vreme,

cu sânge din secunde suculente,

din care mă va-nvăța să sorb ca dintr-un album

cu poze vechi din care să aștept să retrăiesc,

să respir, să reiubesc…

Ieri… o fi fost ploaie

și părul meu s-o fi scurs prin scuaruri,

prin șoapte și prin străzi…

și ar fi renăscut orașul

ca un suspin,

atunci când nu te mai știi,

te redescoperi bătrân prunc într-un pântece

nesfârșit pe care nu-l mai cunoști…

O fi timpul?
te-ntrebi…

Nu e decât o frunză care se așterne pe asfalt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading MAINE… AZI… IERI… at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: