GENEZĂ

27 Martie 2010 § Lasă un comentariu

Îmi aștern palma pământului

și din liniile ei subțiri

las rădăcini prelungi

să se-nfigă-n țărână,

să se-avânte adânc,

nesfârșite liane de carne,

în întunericul orb al adâncului…

Apoi aștept, încremenit în tăcere,

ca liniile palmelor mele

să ivească lăstar firav

din abisul lui…

iar lăstarul, el,

să tipărească în soare

apriga mea dorință

de-a mă elibera de trup

ca de-o coajă mincinoasă,

trădătoare,

obosită să tot devină

patimă nesățioasă de-a fi rug…

Peste el, liniile palmelor mele

cu tot pământul

și rădăcinile din el

devin flăcări de cuvinte

pe-un pergament cu valuri din durerea

de-a fi și de-a dărui

și a se ivi iar și iar

prin deșertul

visului de viață,

foșnet,

lămurire de clipe

pe buze cuminți

de prunc nenăscut…

© DANIEL KIȚU

27 martie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading GENEZĂ at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: