HIMERĂ

29 Martie 2010 § 2 comentarii

Iubirea, cu toate coastele-mpăiate, valsează

prin vitralii prăfuite

unde-mi văd cioburile de suflet cu aripi de fluture

Straniu,

Acvilin și tâmp,

rătăcit prin mările cuminți și roșii ale buzelor de fuior…

Clipa stinge ultimele cuvinte din clepsidra de carne a unui trup uitat…

Pe străzi lenevesc îngeri beți de euforia învierii

Și peste tot oamenii se strigă unii pe alții dar nu se aud.

Știi pe cine am vazut ieri???

Am avut un déjà vu…

Erai tu, în scutece multicolore,

Scânceai un cântec de leagăn

și din biberon ți se scurgea, ca un fir ciudat,

Bocetul înecat în plâns de pe buza mormântului

din care se ridica solemn calul de aur

al dorinței de uitare…

Visai să te dăruiești

și tot alergai, nebună, pe silabele mele

care-ncercau neputinicioase să te prindă

în capcana lor, HIMERĂ…

În unghiile tale se oglindeau înserările

Iar clipele seci, cu amfore uriașe de zâmbete,

Îmi arătau iar și iar…

Nerostirea apusului…

Moartea unei zile pe obraji rătăciți

prin gustul sălciu al vreunei lacrimi neștiute.

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

§ 2 Responses to HIMERĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading HIMERĂ at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: