SECETĂ CU SUFLET DE MAMĂ-N FUNDAL

29 Martie 2010 § Lasă un comentariu

Mă tot ascundeam prin unghere de lume concretă,

Ouă roșii de Paști mă priveau…

Mă plimbam de mână cu Hristos,

Îi povesteam încontinuu cât de om mă simt

atunci, în clipa când realizez că sufăr

frumos și arbitrar…

Străzi nesfârșite îmi copiau pașii,

La un colț, soarele răsărea dintr-un pahar,

cu obraji strălucitori, bucălați,

de copil neînceput,

de stafie a inocenței,

de toridă nostimadă

a setei de viață.

Am să strig cândva să mă audă toată lumea

Că mi-a secat sufletul

în albia umedă a trupului ăsta mut

și-am început să mă sparg încet-încet

ca o vechitură uitată de toată lumea…

Pe toate ferestrele întâlnite în cale

am scris cu roșu de sânge

SUFERINȚĂ.

Atunci Hristos s-a apropiat de mine

și m-a invitat iar la o plimbare

dar eu nu l-am văzut

căci din cerul nesfârșit

coborau crâmpeie de-nmormântare:

cruce, lumânări, un preot grăsuliu,

bocitoare, o groapă cumsecade, mii de flori,

tristețe, multă tristețe și iar tristețe…

La sfârșit, ultima, pică din cer,

oarecum nedumerită,

MAMA.

Mă privește așa, lung,

cu ochii plini de lacrimi

și-mi strigă ca și cum eu aș fi surzit:

Aleargă! Fugi! Sari!

Ascunde-te-n oglinda aia!

De aceea, pesemne, la-nmormântări

Se acoperă oglinzile cu pânze albe de așteptare și suferință,

Ca sufletele să nu fugă de propriile himere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading SECETĂ CU SUFLET DE MAMĂ-N FUNDAL at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: