VIAȚA CA O CAMERĂ (foileton – penultimul episod)

12 Aprilie 2010 § 4 comentarii

Ça suffit! E suficient, domnule! Și-l trage pe fumător din brațele adormitei întru voluptate. Ea pare că se trezește cu greu ca dintr-un vis aromat iar fumătorul abia se lasă tras afară din camera care i-a dat satisfacția posedării unei femei în timpul unui dans. Te iubesc! De ce-mi faci asta? și rostind cuvintele îmi dau seama, în sfârșit eliberat, că pot să mă aud, că și ea mă aude, că pot să comunic și pot să mă apropii de aerul ei cald, senzual și parfumat. Ești fata mea dragă, ești sufletul meu! Dar ea doar mă privește cu ochii ei umezi și nu spune nimic. Eu am reușit să mă apropii suficient și cred că am posibilitatea unui sărut numai că deîndată mă simt tras înapoi de-o mână invizibilă. Este, bineînțeles, regizorul, secondat de femeia scorțoasă care-o machiase pe ea și vrem să simțiți aerul înalt al pasiunii, domnule, doar este o poveste despre îndrăgostire și deziluzie, nu-i așa? Iar femeia îl aprobă extaziată de vorbele lui în timp ce el gesticulează larg și hârtiile din mâna lui se tot răscolesc prin aer ca niște păsări speriate. Constat, cu amară deziluzie, că ea nu mi-a spus în tot timpul ăsta decât câteva vorbe. A spus fraze-ntregi doar la-nceput numai că eu nu o puteam auzi iar ea nici măcar nu-mi vorbea mie, era cu spatele la mine, vorbea unei camere de filmat, pur și simplu. Mă  agățam și-așa de imaginea ei, mă mulțumeam și cu atât. Iubirea curge prin venele mele, populându-mi sângele. Mă simt dintr-odată prizonier în camera asta uriașă. Eu vreau să-i știu ușa. Pe unde intră și ies toate personajele astea care ne tot spun ce să facem?

Voi doi nu existați de fapt, domnul meu! Voi doi nu sunteți decât atât cât vreau și cum vreau eu. Este iar regizorul și nu știu prin ce trapă secretă a pătruns cheliosul ăsta la mine și vrea să mă facă să cred că eu nu sunt decât produsul inventivității sale. Vreau să știu unde-i ușa sau trapa sau ce-o mai fi ea. Nu ai cum să vrei pentru că nu ai cum să știi. Creierul tău nu poate procesa asta. Camera asta e lumea ta și drama asta scopul existenței tale.

Anunțuri

§ 4 Responses to VIAȚA CA O CAMERĂ (foileton – penultimul episod)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading VIAȚA CA O CAMERĂ (foileton – penultimul episod) at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: