LINȚOLIUL TRUPULUI EI

18 Aprilie 2010 § Lasă un comentariu

Înfășurat în trupul ei ca de-un lințoliu,

Mă zbat neputincios în sicriul acestei zile…

Știu că n-am dreptul să mai sper

sau să mai iert,

Știu că printre genele acestea subțiri

nu există aer dulce, de respirat…

Marea a rămas tot fără ea,

gingie verzuie peste care latră o lună

urâtă, străină.

La capătul vreunei zile mă regăsesc gol,

zgârcit într-un pat străin,

recele cadavru al unei mari povești uitate…

Mă rătăcesc prin osuarul cuvintelor de dragoste,

ce și-au pierdut trupurile

și-au rămas să-și zăngăne oasele sidefii

în pustiul imens al durerii mele.

IARTĂ, DOAMNE AL IUBIRII

CĂ AM ÎNDRĂZNIT SĂ IUBESC ALTFEL

ȘI CĂ M-AM TĂCUT PRINTRE ACESTE RÂNDURI

CARE DOAR ÎNCEARCĂ SĂ RESPIRE PARFUMUL ISPITEI

CU GUST DE SOARE ȘI DE TĂCERE ….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading LINȚOLIUL TRUPULUI EI at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: