O PERSPECTIVĂ ASUPRA INTIMITĂȚII NOASTRE (ESEU) I

27 Aprilie 2010 § Lasă un comentariu

Cel mai fertil teren de analiză pentru psihanaliza junghiană pare a fi INTROVERSIUNEA, care, în viziunea sa, are cea mai mare bogăție psihică.

Jung schițează două mari regimuri arhetipale gravitând în jurul unui model ideal de sexualitate. Punctul de pornire în creionarea acestor regimuri-matrice este el însuși ARHETIP. Vorbim aici de atitudinea sexuală a partenerilor unui cuplu.

Cele două regimuri arhetipale pot fi grefate conceptual pe două componente, corespunzătoare regimului diurn, respectiv, nocturn, ale existenței umane:

  • componenta solară – mod de reprezentare a principiului masculin;
  • componenta lunară – mod de reprezentare a principiului feminin.

Problema care, aici, complică lucrurile (în sens junghian) este că imaginile structurate pe o bază antoropologizantă nu corespund întotdeauna nici cu rolul social, nici cu imaginea de sine a individului. Jung propune aici chiar o „semantică” oarecum contradictorie a celor două simboluri. În subconștientul fiecăruia dintre noi ar exista o inversiune completă de valori. Un mascul nu are obligatoriu o proiecție falică asupra eului său. Există, în acest sens, o mare diferență între sexul fiziologic și cel sufletesc. Din punct de vedere fiziologic, Jung face dihotomia animus (principiu masculin), anima (principiu feminin). Această strictă separație poate fi serios anulată (și Jung o spune) în planul subconștientului mai ales dacă intervine acea forță de nestăvilit, acea entitate posesivă și sumbră ce zace în fiecare dintre noi și pe care Jung o conceptualizează prin termenul UMBRĂ. Aceasta este partea cea mai fascinantă a eseului său, intitulat „Etapele vieții”.

Umbra scindează personalitatea fiecăruia dintre noi. Este acea dark side of the moon a fiecăruia. În funcție de extinderea acestei subpersonalități, procesele psihice se complică într-un grad mai mic sau mai mare.

Apar aici două aspecte legate de confuzia celor două elemente: lunar / solar. Ea poate fi percepută în sens negativ, ca un complex-traumă, devenind în plan social o componentă inhibitorie (mitul păcatului), această imagine a ființei umane care-și este sieși, printr-o parte a personalității sale, dușman…

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading O PERSPECTIVĂ ASUPRA INTIMITĂȚII NOASTRE (ESEU) I at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: