AMAR DE SUFLET

29 Aprilie 2010 § 4 comentarii


Mă stric puțin câte puțin,

Mă alunec, mă fierb,

Mă pierd în zgomotul nebun al galaxiilor neştiute

Pentru că eu nu sunt decât un biet om îndrăgostit de-o stea cu un chip

cioplit din măr și lacrimă de zeu cuibărit în uitare…

Şi zeul acela s-a-ncolcăcit ceas în jurul trupului meu

Şi m-a învăţat să fiu timp…

Rânced sau zgomotos,

În fine… timp cu săruturi,

Cu priviri răscolite,

Cu naşteri nesfârşite într-un crepuscul

Cu zgomote de carne,

Lacrimi zornăind pe carapacea unei zile cenuşii…

Nu rânjiţi la mine căci eu mă ştiu prea bine,

Sunt bărbatul care-aş fi putut fi,

Să mă scurg într-un pahar cu picior lung,

Să lăcrămez galben şi acid

Şi să mă strig la nesfârşire,

înecându-mă-n vreo beţie cu gust amar de neputinţă…

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

§ 4 Responses to AMAR DE SUFLET

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading AMAR DE SUFLET at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: