DIALOG INTERIOR

6 Mai 2010 § Lasă un comentariu

Nu te uita direct în lumina soarelui!

mi-a spus el

și mai ales nu-ți șerpui sufletul

pe buzele fierbinți ale acestei veri

neobișnuit de mincinoase!

Am râs

În oglindă

râsul mi se lățea ca aripa unui condor bătrân

și se scurgea apoi,

sângeriu, pe o podea albă

în mijlocul căreia inima mea

începuse o zbatere agonică,

ancestrală…

Am plâns

în fereastră

și toate lacrimile mele

s-au risipit în șuvoi

de păsări sticloase, translucide,

copiind aer după aer,

ispită după ispită

și răscolind într-una cerul neștiut

al unei copilării

de care uitasem de mult.

Nu-ți privi direct ochii!

S-ar putea ca acolo, în adâncurile lor

înfiorate,

să-ndrăznești așa, în joacă,

să-ți imaginezi iar

cum a fost să te naști,

să te cumineci din uitarea

că, totuși,

viața…

e doar o secundă

pe-un peron murdar…

© DANIEL KIȚU

6 mai 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading DIALOG INTERIOR at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: