ORA

7 Mai 2010 § 3 comentarii

În fața mea se zărea, pală, prelungă,

ORA, cu picioare nesfârșite și pantofi cu toc subțire,

Ascuțiș roșietic, înfipt adânc în cearcănele mele demente.

Mă târam ca o larvă

prin noroiul ei vâscos, asudând și icnind.

Tot ce mișcam odată cu trupul meu

se pierdea între picioarele ei rigide

ca un spasm nesfârșit și inutil.

Apoi m-am lăsat în voia ei,

prunc neștiut al coloanelor cu tocuri de bazalt,

ciocnind ritmic drapelul cenușiu al străzii…

Abia atunci ORA

se plictisi brusc de mine

și deveni ea însăși neant.

M-am trezit deodată gol,

încurcat într-un hățiș de amintiri putrede.

Doar zăream din amestecul lor cleios,

brațe, mâini, inele, mărgele,

pantofi, un ochi privindu-mă imprudent.

Cioburi nenumărate dintr-o viață,

spartă cu violență ca o sticlă azvârlită pe fereastră…

Narcisism desuet cu două nasuri,

șapte ochi, zeci de gesturi,

păr vâlvoi,

într-un gest obscen de-a crucea

peste pântecele revărsat încontinuu

în cupa ultimei împărtășanii.

„Pe cine vrei să păcălești?” m-a-ntrebat cineva.

Am vrut să știu cine e.

Nu m-a interesat neapărat întrebarea.

ORA se afla în spatele meu.

„A fost mereu ACOLO”, răsună din nou vocea

cu un tremur nefiresc de geam scrâșnit pe fier,

pe formă de om topită-n uitarea de sine,

cu femeie-safir, aruncată iar și iar

pe șinele trenului alergând în spatele tău…

ORA ești TU,

Nefericit hingher al haitelor

urlând buimace prin labirintul scâncetelor tale!

Prefă-te prunc

și mimează neputința!

Poate din spatele perdelelor

Homunculul luminii

Îți va dărui iar speranța

Că poți fi din nou o lumânare semeață,

arzând fără-ncetare pe cerul azuriu

al ochilor cuiva.

Nu te opri!

Du-te și te scufundă-n sicriul opac

al bisericii de pământ

de pe coama gestului de-a învierea.

Poate acolo nu va mai fi TIMP de vânzare.

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

§ 3 Responses to ORA

  • ora din spatele tău… ce frumos zis.

    şi mi-a mai plăcut în mod special: „Mă târam ca o larvă

    prin noroiul ei vâscos, asudând și icnind.”

    însă tot poemul are o măreţie a lui. pentru că timpul ăata ne înghite cu totul.

  • Kitu Daniel spune:

    Nici nu știi ce mult îmi place tot ce ai scris!!! E foarte frumos!!!

  • pisicutza_scumpika007 spune:

    baaaaai deci mi-a zis o prietena k tu scrii asa ff bine si eshti sooper de treaba… deci nu am intrat pe blogul tau chiar asa de incidental cum am zis :> mah rog… deci poezia asta e prea tare practic ai transformat ora in timp si timpul in dragostea ta pierduta NU ??? ADIK EU ASA INTERPRETEZ….. SHTI BANUIESC K ESHTI SINGUR NU ??? oricum si prietena mea si e ff trista si cand ea e trista eu compun asa… ma apuca pe mine compusu poeziei… mah rog.. oricum deci asa interpretez eu poezia ta ! baaaaaai ai zis k-ti dau niste poezie de-a mea da dc numai vrei !!! ???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading ORA at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: