POVESTE

25 Mai 2010 § Lasă un comentariu

I-am pus o pasăre-n buzunar

și a zburat cu scrisori,

mii de regrete în pene multicolore…

Sper ca-ntr-o bună zi

să le regăsească…

I-am prins o lacrimă la piept

și reverele zilelor rămase

s-au pornit pe bocit

și-au închis luminile

și-au stropit restul de timp

cu nepăsare

și clipiri de-apus desuet.

Mi-am scos din corsetul neputinței

Un prunc de cristal

și l-am învățat

să privească,

să zâmbească,

să iubească

dar, la un moment dat,

m-am pomenit

că nu-l mai cunosc…

Așa de tare se contopise

cu lumea

de sub pleoapele mele!

Mi-am spus rugăciunea

de icniri, gemete,

încremeniri

și-am simțit

cum din trupul meu

răsare, tăcut, cuminte,

desenul cu lumini și umbre

dintr-o palmă nesfârșită,

întinsă uriaș

peste lume și peste timp.

22 mai 2010

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading POVESTE at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: