LA CAPĂTUL DRUMULUI

14 Iunie 2010 § Lasă un comentariu

La capătul acestui drum se află un copac

şi, ciudat… în acest copac

se naşte din frunze viaţa mea

cu bucuriile, fericirea sau tristeţea mea

necuprinsă în cuvinte.

M-am obişnuit, din când în când,

să admir printre crengile sale

dansul solemn al zeilor

şi, ciudat… în acest copac… într-o zi…

mi-am văzut sângele colorând pământul

şi sângele acesta al meu

se tot scurgea în interstiţiile pământului

şi învăţa să fie flori, insecte, fluturi

şi toate acele tăceri pe care ştim

atât de bine să le ignorăm

pentru că, la urma urmei, nu suntem

decât nişte bieţi oameni

târându-ne crucile invizibile după noi

de care ne tot plângem, strigând că

nu sunt decât viaţa asta blestemată…

Şi, ciudat… în acest copac…

scurgându-se ploaie de sânge în ochii

nu ştiu cui,

m-am regăsit, prunc verde, în burta

MAMEI,

strigându-i, în disperarea-i tăcută,

să nu mă tot naşti, mamă,

pentru că florile, fluturii, tăcerile astea

au fost, sunt şi vor fi mereu tot fără mine

iar crucea mea las-o undeva neîncepută

să îngâne şi ea un cântec de leagăn

pe muchia timpului ăsta

care nu mai vrea să obosească

deşi se tot împiedică în barba lui

care a ajuns, nu ştiu cum, să crească de peste tot…

Oare cum mă chema pe mine

în burta ta, MAMĂ?

24 iunie 2008

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading LA CAPĂTUL DRUMULUI at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: