ISTORIE VII

8 Iulie 2010 § Lasă un comentariu

Se trezeste tot timpul că ceva din jur ia forma ei și palpită apoi uriaș, ca o plantă carnivoră și-ncearcă mereu să-l înghită dar el, la fel de mereu, scapă și plânge și scuipă și iar se trezește în fața irevocabilului, pelerin nesupus al propriei fantome.

Ea părea alfa și omega vieții lui dar iubirea asta e ca un imens lac înghețat și dincolo de gheața ei impecabilă, albă ca o rochie serafică de mireasă, zac nenumărate copci invizibile prin care, ascunși, răsuflă rechinii coșmarurilor lui. Asta poate fi definiția unui chin care-a sfârșit prin a-l obosi…

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading ISTORIE VII at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: