DULCEA VRAJĂ A TIMPULUI

22 Iulie 2010 § 1 comentariu

Cai de sticlă, blânde priviri

se-ascund în moliciunea  trupului tău,

lunecă-n trecutul nostru sălbatec.

Ți-e teamă, Hermiona?

Astăzi, pe străzile orașului,

bătrânii cu aripi de înger

își strigă libertatea

iar noi…

noi facem dragoste

în patul trist al morții timpului.

Câte unul, gârbovit, tremurând,

are curajul de-a-și izbi trupul de neant

dar, imediat după aceea, urlă de spaimă

în cătușele umede-ale nevoii de iubire.

Nevoia de prezent.

Strivește caii-n țăndări, iubito!

Ai să-ți vezi ochii-n mii de răsfrângeri orbite.

Sângele curge din cer,

ploaie caldă… iar dincolo de nopțile noastre,

bătrânii își smulg aripile.

Odinioară…

îngerii  izbăveau.

Azi se ascund cuminți

Sub betonul viciilor și fericirilor noastre căznite…

Octombrie 1996

© DANIEL KIȚU

Anunțuri

§ One Response to DULCEA VRAJĂ A TIMPULUI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading DULCEA VRAJĂ A TIMPULUI at Daniel Kitu Blog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: