ANUNȚ!!!!

30 August 2010 § Lasă un comentariu

TOATE POSTURILE MI LE-AM TRANSFERAT PE NOUL SITE. LE PUTETI VIZUALIZA ACCESAND LINKUL www.danielkitu.ro

Anunțuri

B&B ai Romaniei

13 August 2010 § Lasă un comentariu

Suntem pe o planșă de dansat cu accesorii strălucitoare la mâinile fâlfăinde ale minciunii… Lumea noastră mică este gonflată cu fluierături a la pusca și cureaua lată.

Domnii noștri din vârful rahatului național au totul lat și îngust în același timp. Au reușit remarcabil să omoare, împreună cu soarele canicular, un popor care oricum este gumat și maleabil.

Politicienii noștri știu să discute superb pe sticlă unii despre ceilalți. Vorbele zboară ca niște fluturi multicolori de colo colo și nimic nu se întâmplă. Văd babe fără pâine, văd tineri preocupați numai să plece și-un președinte mai prost plătit ca un profesor. Suntem sub pulpa unei iluzii colective pe care-o înghițim ca pe-un ștrudel austriac bine copt !!! Ne credem în Austria dar suntem într-o mahala bucureșteană. Eu sunt profesorul ăla mai bine plătit ca domnul președinte!!! Îl invit pe domnul președinte la orele mele timp de-o săptămână. Îl asigur că-mi fac orele așa cum trebuie. Nu degeaba m-a premiat dl. Boc!!!! Desigur calitatea orelor mele e inutilă. Desigur, intelectualii României sunt normați la oră, la coș, ca în agricultura blestemată a lui Ceaușescu!!! Mă simt exact ca pe vremea aia, când mi se sufoca literalmente creierul, când nu aveam voie să rostesc verbul A CITI!!!! Nostalgicilor după vremea aia le spun că sunt niște tâmpiți. De fapt ne-am vândut deja țara!!! Ne-am vândut deja sufletele pe taraba lașității noastre!!!

Avem un presedinte jucător, numai că meciurile sunt măsluite ca jocurile de table cu petenții orbi!!!!

Aoleu am uitat de Boc!!! Cred ca am spus doar ca m-a premiat!!! Umil moment și prost ales!!!! Rezultatul ăla nu a contat pentru că stăpânul lui vrea numai tinichigii și urăște filosofii!!!!

© DANIEL KIȚU

BASESCU

11 August 2010 § Lasă un comentariu

M-am saturat de un presedinte care lucreaza mai mult decat orice intelectual. M-am saturat de un presedinte care are nevoie de tevi si de yesmeni pe o plaja larga… Andronescu moare de frica… eu sunt imun la asta… Profesorii sunt ca angajatele care spala coridoarele… Basescu e super!!! Profesorii nu mai exista. Sunt niste nenorociti!!!! Avem posibilitatea sa ne reducem creierul la dimensiunea unei lupe false!!!

PANTOFI NEGRI, CU TOC DE DOIȘPE…

9 Iulie 2010 § 1 comentariu

Suntem într-o țară pe cale să se transforme într-un uriaș bazin olimpic de-not. Suntem vajnicii apărători ai unui drapel din care n-a mai rămas decât un biet băț ros și el de apele revărsânde. Ni se spune români, avem complexul mioritic pe spinare și obișnuim să așteptăm cu mâna-ntinsă orice. România s-ar putea foarte bine numi și REPUBLICA TELEDON.

Gestul creștin al generozității umane s-a tot gonflat la nesfârșire până ce a căpătat accente grotești. Iată că, într-o bună zi (nici nu mai contează pentru mine care), sticla impersonală, sau poate prea ingenioasă a televizorului, mi-a livrat o doamnă bine platinată cu rol de ministru într-un guvern cu pantaloni suflecați și gesturi de patriotism și umanitate bine temperate, o doamnă, spuneam, care s-a transformat în mironosița de la poalele crucii naționale. Doamna ministru a înfruntat suferința unor oameni simpli care nici nu mai îndrăznesc a se cruci și s-a decis să le mai descrețească frunțile. S-a dus la frumoasele țărănci dintr-un sat prea lovit de Dumnezeu și-a-nceput să-mpartă-n stânga și-n dreapta, femeilor galoșate… pantofi de firmă cu toc cui… Este posibil, poate, ca-n mintea doamnei ministru ideea de barză a nămolului național să fi căpătat cu totul alte conotații. Eu însă stau și-nmărmurit mă-ntreb: ce poate fi în capul cuiva care, pentru oamenii izbiți de furia apelor și de potopul nesfârșit al cerului, aduce pantofi cu toc de doișpe? Multe dintre femeile de acolo nici n-au încălțat, poate, vreodată, pantofi cu toc cui. Doamna ministru este, însă, eroul civilizator al ruralității românești, pionierul vajnic al desțelenirii mentalității rustice feminine…

Între timp, din cerul altădată strălucitor, tot curge și curge…

Anul trecut aveam seceta… Anul ăsta, Dumnezeul ne-a dat Potopul lui Noe… C-așa e viața…

© DANIEL KIȚU

ZOON POLITIKON GONFLABIL

4 Iulie 2010 § 5 comentarii

Ne pleacă tinerii!!! Ne pleacă elita… Pleacă VIITORUL!!!

În orice situație suntem asigurați…

Mă uitam ieri la PREȘEDINTE. Obama este nimic pe lângă al nostru!!! S-a dus, a văzut, a învins!!! A măturat cu ochi geniali o țară-necată și distrusă de cine știe cine!  Are idei, are obsesii, are curaj, are sânge-n instalație!!! Oamenii, ca vai de capul lor, se plâng, iar PREȘEDINTELE, in magnificența dumnealui, e supărat că inundații, amărâții care au mai rămas în țara asta măturată de Dumnezeu, îndrăznesc să fie supărați!

Culmea, o femeie fără casă, fără nimic până la urmă, îndrăznește să oprească timpul PREȘEDINTELUI în loc, timp de 9 minute. În cele din urmă tot dânsul este chinuitul pământului!!!! O amuțește cu un discurs vindicativ și agresiv. E simplu, cum este interacțiunea cu un om din rândul multor altora! Este foarte ușor să strivești un om măturat de Dumnezeu și să devii atletul lui Hristos!

Avem un PREȘEDINTE MINUNAT!! Până la urmă CĂLĂUZITORUL NAȚIUNII știe să înfrunte stihiile acestei lumi, este un MESIA ACVATIC. Știți ce e culmea??? Își dorește o națiune de neștiuți clonați în dorința tăcerii și-a supușeniei!!!

Avem președintele pe care ni-l dorim, avem lumea pe care am votat-o, avem abisul în care ne cufundăm în fiecare clipă. Suntem țepelușii care nici măcar nu îndrăznesc să-și dea foc de frică!!!

Ne pleacă tinerii!!! Ne pleacă elita… Pleacă VIITORUL!!!

© DANIEL KIȚU

ȚEPELUȘUL

13 Mai 2010 § 3 comentarii

M-am inspirat din Alfred Jarry, UBU ROI.

Și am văzut un tărâm… Cică s-ar spune că e de basm… Am mai văzut un popor oarecare despre care se tot povestește că s-ar nutri mereu din filosofia mămăligii… Apoi am întrevăzut un conducător brav, un veritabil cârmaci al națiunii care se tot aleargă pe sine prin cotloanele și holurile vanității personale și căruia-i place să se audă, să se privească, să se amușine cum tot face schime de la balconul autorității lui supreme…

Îmi văd zilele scurgându-se prin labirintul de țevi – absolut kafkian – al minciunilor spuse cu nonșalanță de piticul puterii.

Ce este PUTEREA de fapt?? Este, poate, darul dat de Dumnezeu minților slabe de-a se iluziona permanent cu o crucificare făinoasă peste altarul propriei găunoșenii.

Și tot Ubu este cel care se-mpreunează aici și acum, HIC ET NUNC, cu apostatul stindard al măreției naționale, Vlad Țepeș.

Există, asta este clar, un ecran personal peste care unul sau altul dintre mai marii noștri își proiectează, aproape falic, grandomania purulentă. Există, asta e clar, o fobie, o aproape creștinească obsesie a țepuirii celor mulți și umili.

Carol al II-lea era acuzat că-și tot întreținea egolatria printr-o camarilă murdară și bicisnică. Să nu uităm însă că pe vremea aceea România chiar exista, independent de fovismul nu știu cărui cap încoronat al ei. Camarila de astăzi este doar oglindirea banală și pauperă a unei lipse de orizont.

Marele nostru conducător pozează de ani buni în ipostaza țepuitorului națiunii dar nu este decât un umil țepeluș care se tot gudură pe la porțile masive-ale ISTORIEI al cărei depozitar se iluzionează că este.

Într-o societate în care cavourile hiperbolice ale senatorilor se clădesc peste mormintele neștiute ale eroilor naționali, nădejdea de vindecare spirituală este doar fum și vânt.

Aș spune un colind dar suntem în miezul verii.

Mi-aș spune doina de-nmormântare dar teamă mi-e că nimănui nu-i pasă de moartea lentă a sufletelor noastre!!!

13 mai 2010

© DANIEL KIȚU

1984 – Orwell – în două mii zece…

8 Mai 2010 § 1 comentariu


Învățăm să uităm unele cuvinte. Învățăm să ne uităm unii pe alții. Învățăm să fim priviți și despuiați în fiecare clipă. Învățăm să ne bem cafeaua în timp ce un ochi străin ni se bălăcește prin ceașcă. Învățăm să nu mai fim NOI.

Deja țara asta a devenit un avorton cu ochi de președinte care tot URLĂ. Altceva nu știe, altceva nu poate!!

Mă culc și mă trezesc împreună cu Domnia Sa!! Dânsul îmi hotărăște viața!! Eu trebuie să tac și să mă supun! Voi plecați, eu rămân!!! Cu ochii Domniei Sale, cu piticul Domniei Sale!!! Sala de jocuri este o țară!!! Trenele miros a blonde!! Eu ce mai pot face??

Mă voi colora politic și poate mă voi sinucide într-o țară a la Ubu Roi, cu un rege de mucava care dansează în propriile măruntaie ale plineții de sine!!!

Valsează pe clapele unei iluzii care pe noi ne duce la groapa istoriei, fetuși pierduți pe canavaua FMI, lacrimi de proști!!!

© DANIEL KIȚU

Where Am I?

You are currently browsing the ARTICOLE DE OPINIE category at Daniel Kitu Blog.