ANUNȚ!!!!

30 August 2010 § Lasă un comentariu

TOATE POSTURILE MI LE-AM TRANSFERAT PE NOUL SITE. LE PUTETI VIZUALIZA ACCESAND LINKUL www.danielkitu.ro

ISTORIE VIII

9 Iulie 2010 § 7 comentarii

I-e frică de UITARE pentru că este cel mai serios dușman și cel mai curios aliat al omului. Acum urcă scările-astea de lemn cu stigmatul definitiv pe care i l-au pus toti. Călăul pășește în urma lui tot ascuțindu-și brațele sclipind în lumina soarelui de vară.

În fața lui, undeva, vede butucul slinos, dincolo de care toate rânjetele se lățesc peste timpul lui deodată ciuntit jalnic, bătrâne!

A! Abia acum te văd și pe tine, suflete! Te-ai călugărit sau ai devenit preot?

Aveai nevoie de un confesor, bătrâne, iacătă-mă-s! Era nevoie și de ultima împărtășanie la această simbolică execuție pe eșafodul propriilor regrete…

© DANIEL KIȚU

ISTORIE VII

8 Iulie 2010 § Lasă un comentariu

Se trezeste tot timpul că ceva din jur ia forma ei și palpită apoi uriaș, ca o plantă carnivoră și-ncearcă mereu să-l înghită dar el, la fel de mereu, scapă și plânge și scuipă și iar se trezește în fața irevocabilului, pelerin nesupus al propriei fantome.

Ea părea alfa și omega vieții lui dar iubirea asta e ca un imens lac înghețat și dincolo de gheața ei impecabilă, albă ca o rochie serafică de mireasă, zac nenumărate copci invizibile prin care, ascunși, răsuflă rechinii coșmarurilor lui. Asta poate fi definiția unui chin care-a sfârșit prin a-l obosi…

© DANIEL KIȚU

ISTORIE VI

5 Iulie 2010 § 4 comentarii

Bărbatul ridică privirile spre cer și constată că niciodată n-a clipit atât de repede, sfărâmând între pleoapele norilor lui casele cu blocurile și cu toți oamenii ascunși în spatele zidurilor lor. Da, suflete, știu exact ce vrei să-mi spui pentru că și eu simt parfumul acela ciudat venind chiar dinspre pădurea aceea ascunsă dincolo de promontoriul frunții care-nchide asfaltul acesta ciudat. Și pădurea flutură-n neștire, îmi răscolește-ncontinuu timpul și așteptarea asta ca de peron pustiu cu gară mută și absurdă unde nu știa că se poate îmbătrâni atât de simplu și iremediabil.

© DANIEL KIȚU

ISTORIE V

3 Iulie 2010 § Lasă un comentariu

Apoi a constatat cu stupoare că asfaltul era de-o consistență ciudată și că avea un palpit neștiut, oricum absolut neobișnuit pentru bitumul ăsta rece, anost, infertil și cu singurul rost de-a suporta roțile automobilelor noastre citadine. Pe urmă, sufletul a crezut că distinge, ușor încețoșat e-adevărat, ciudate protuberanțe-n acest uriaș compozit amorf și nu prea, ca un creștet, ca o bărbie, ca doi umeri, ca doi sâni, ca două șolduri, ca doi genunchi sau ca două glezne. Atunci sufletul a-ntors, ușor precaut, ca și cum ar fi stat pe o copcă de gheață și s-ar fi temut să n-o spargă, a-ntors privirile sale de suflet spre el și de-ndată el a știut ce vrea să-i spună lui, bărbatului din pieptul căruia se smulsese pentru o vreme…

© DANIEL KIȚU

ISTORIE IV

3 Iulie 2010 § Lasă un comentariu

Se ridică din patul alb și-și dă seama că se ridică din trupul ei și trupul ei se adună ca o mlaștină lăptoasă în urma lui, astupând imediat golul fragil pe care-l lăsase trupul lui în trupul ei. Sufletul lui atunci s-a scuturat de el, a năvălit pe ușă și-nceput s-alerge bezmetic pe străzi, țipându-i în neștire numele. Și el, sufletul lui, s-a oprit deodată cu imprezis foarte precisă că strada asta pe care-aleargă are un miros ciudat, ca un fel de parfum pe care-l știa foarte bine…

© DANIEL KIȚU

ISTORIE III

2 Iulie 2010 § Lasă un comentariu

În clipa aceea își amintește halucinat de menirea lui și se gândește oripilat că poate el este următoarea victimă și Procustes se pregătește pentru el, să-l ajusteze, să-l deformeze, să taie, să-ndoaie, să-ndrepte cartilagii, coaste, să țeasă printre mușchi și vene într-un fel de estetică chirurgicală a groazei.

© DANIEL KIȚU

Where Am I?

You are currently browsing the PROZĂ category at Daniel Kitu Blog.